Sistemul Limfatic

  

Scurt istoric:

Sistemul limfatic este parte a sistemului circulator, care cuprinde o rețea de vase limfatice care transportă un lichid clar numit limfă direcțional spre inimă. Sistemul limfatic a fost descris pentru prima dată în secolul al XVII-lea, în mod independent de către Olaus Rudbeck și Thomas Bartholin. Spre deosebire de sistemul cardiovascular sistemul limfatic nu este un sistem închis. Sistemul circulator uman procesează o medie de 20 de litri de sânge pe zi prin filtrare capilară, prin care se elimină plasma, rămânând celulele sanguine. Aproximativ 17 litri din plasma filtrată sunt reabsorbiți direct în vasele de sânge, în timp ce restul de 3 litri rămân în lichidul interstițial. Una dintre principalele funcții ale sistemului limfatic este de a asigura o cale alternativă pentru ca acești 3 litri în plus pe zi să revină în sânge.

 

Sistemul limfatic constă din organele limfatice, o rețea de transport alcătuită din vasele limfatice și din limfa circulantă.

Țesutul limfoid terțiar conține de obicei mult mai puține limfocite și își asumă un rol imunitar doar atunci când a interacționat cu antigeni care au avut ca rezultat inflamația. El realizează acest lucru importând limfocitele din sânge și limfă.

Timusul și măduva osoasă constituie principalele organe limfoide implicate în producerea și selecția clonală precoce a țesuturilor de limfocite. Măduva osoasă e responsabilă de crearea ambelor tipuri de celule T precum și de producția și maturizarea celulelor B. De la nivelul măduvei osoase, celulele B se alătură imediat sistemului sangvin și merg spre organe limfoide secundare în căutarea agenților patogeni. Celulele T, pe de altă parte, merg de la măduva osoasă către timus, unde se pot dezvolta mai departe.

Celulele T mature se alătură celulelor B în căutarea agenților patogeni.

Restul de 95% din încep un proces de apoptoză (moarte celulară programată).

Organele limfoide primare sau centrale generează limfocite din celulele progenitoare imature.

Organele limfoide secundare sau periferice care includ nodulii limfatici și splina, conțin limfocite mature naive și inițiază un răspuns imun adaptativ. Organele limfoide periferice sunt locurile de activare a limfocitelor de către antigen. Activarea conduce la expansiune clonală și maturizarea afinității. Limfocitele mature recirculă între sânge și organele limfoide periferice până când își întâlnesc antigenul specific.

Țesutul limfoid secundar oferă mediul pentru ca moleculele native, alterate sau străine (antigene), să interacționeze cu limfocitele. Sunt exemplificate de nodulii limfatici și foliculii limfoizi din amigdale, plăcile Peyer, splina, polipi nazali, tegument, etc care sunt asociate cu mucoasa-țesut limfoid asociat (MALT).

În peretele gastrointestinal, apendicele are o mucoasă asemănătoare cu cea a colonului, însă aici este puternic infiltrat cu limfocite.

 

Cum funcţionează sistemul limfatic?

 

Atunci când răcim, simţim uneori că „glandele" de sub maxilar cresc şi se întăresc. Aceste formaţiuni sunt o componentă a sistemului limfatic şi se numesc ganglioni limfatici. În organism există aproximativ 100 de ganglioni limfatici şi sunt uşor de observat la nivelul axilei, inghinal şi al gâtului.

Celulele sangvine albe circulă în sistemul limfatic căutând şi distrugând invadatorii străini, cum ar fi agenţii patogeni sau toxinele. Ganglionii limfatici filtrează limfa pentru a îndepărta invadatorii identificaţi şi pentru a bloca pătrunderea acestora în circulaţia sangvină. După ce limfa a fost „curăţată" în ganglionii limfatici, pătrunde în circulaţia sangvină şi în circulaţia generala.


Celulele Sangvine Albe

Există multe tipuri diferite de celule sangvine albe, toate având roluri importante în apărarea organismului împotriva bolilor. Limfomul non-Hodgkin afectează un tip de celule sangvine albe, numite limfocite.
Există, de asemenea, diferite subtipuri de limfocite, dar cele mai importante despre care este posibil să fi auzit deja şi care pot fi afectate de limfomul non-Hodgkin sunt limfocitele B şi T. Limfoamele celulelor B sunt mult mai frecvente decât cele ale celulelor T, deşi adolescenţii şi adulţii tineri dezvoltă cel mai adesea limfoame ale celulelor T.

 

Splina

Este un organ abdominal, nepreche, care aparține sistemului circulator. Ea produce limfocite, distruge hematiile bătrâne, intervine în metabolismul fierului ți este un organ de depozit sangvin (200-300 mL de sange) pe care îl trimite în circulatie in caz de nevoie (hemoragii, efort fizic).

 

Splina ocupă loka splenică, cuprinsă între colonul transvers și diafragm, la stânga lojei gastrice. Are o culoare brun roșcată și o masă de 180-220g.

 

Vascularizația arterială a splinei ete realizată de artera splenică, ramură a trunchiuui celiac. Sangele venos este colectat in vena splenica, aceasta participând la formarea venei porte.


Surse și traduceri:
https://www.viataculimfom.ro/home/limfom-non-hodgkin/ce_este_limfomul_non-hodgkin__/ce_este_sistemul_limfatic_.html
„Lymph - Definition and More from the Free Merriam-Webster Dictionary”. www.merriam-webster.com. Accesat în Human Physiology: From Cells to Systems, by Lauralee Sherwoo
Tak W. Mak; Mary E. Saunders (Ph.D.); Mary E. Saunders (). Primer to the immune response. Academic Press. pp. 28–. ISBN 978-0-12-374163-9. Accesat în .
Ți-a plăcut articolul? Dă-i share 😄

Articolul anterior Sistemul Osos
Articolul urmator Sistemul imunitar
Back
x
Acest website utilizează cookie-uri pentru a creea o experiență cât mai plăcută. Învață mai multe Acceptă