Sistemul digestiv

  

Ce este sistemul digestiv?

Acesta e un set de organe și structuri responsabile pentru procesare și absorbire alimentelor, cât și pentru eliminarea părțile de mâncare nedigerată și este format din gură, epiglotă, faringe, esofag, stomac, ficat, pancreas, intestinul subțire și intestinul gros.

Gura

Termenul de ”gură” se referă la deschiderea tractului digestiv și la cavitatea orală din aceeași deschidere. Se sprijină pe arcul scheletic compus din maxilar (superior) și mandibulă (inferior), fiecare fiind dotată cu dinți. Buzele marchează tranziția de la membrana mucoasă la piele, care acoperă cea mai mare parte a corpului. Pe lângă rolul principal de început al sistemului digestiv, gura joacă un rol important în fonetică și funcțiile respiratorii, cât și ca forum pentru gust.

Epiglota

Epiglota este o deschidere a cartilajului elastic care este acoperit cu o membrană mucoasă și localizată la rădăcina limbii. Funcția primară a epiglotei este prevenirea intrării mâncării mestecate și a salivei în trahee. Din acest motiv, epiglota se pliază invers pe durata mișcărilor de mestecare, pentru a acoperi deschierea laringelui, astfel încât alimentele și lichidele sunt direcționate spre esofag. După înghițire, epiglota se întoarce la poziția originală și deschiderea laringelui se închide.

Faringe

Faringele este canalul care leagă gâtul de esofag. Învelișul mucos reprezintă prima porțiune a tractului digestiv, care primește bolul alimentar de la gură prin înghițire (partea aeriană superioară). Aerul intrat pe nas intră în faringe, care, în schimb, îl direcționează spre laringe. Faringele se continuă separat în esofag și laringe.

Esofag

Simplu zis: este porțiunea de canal alimentar care conectează faringele la stomac. Mai detaliat: Mâncarea mestecată este digerată parțial de enzimele din salivă și apoi direcționată prin acest tub, de la gură la stomac. Trecerea bolului este ușurată de contracția mușchilor din peretele esofagului.

Stomac

Organul care primește mâncarea de la esofag, după ce a fost mestecată și înghițită prin gură. Aici începe procesul digestiv, care este posibil prin enzimele digestive din contracția regulată a stomacului. Mâncarea trece apoi prin intestine, unde procesul digestiv continuă, permițând substanțelor nutritive să fie absorbite de mâncarea ingerată. Din punct de vedere anatomic, se consideră o mărire, în formă de pungă a tractului digestiv. Stomacul este legat direct de esofag (de la care primește mâncarea care trece printr-o structură numită sfincterul esofagian inferior) și de intestinul subțire, care îl separă de sfincterul piloric, o valvă musculară a cărei deschidere și închidere reglează golirea stomacului.

Ficat

O știm drept cea mai mare glandă a corpului uman, esențială pentru metabolism. Este legată de sistemul digestiv și efectuează mai multe funcții, care nu ajută doar digestia alimentelor, ci și mecanismul de apărare al corpului și eliminarea substanțelor toxice. Ficatul încurajează transformarea mâncării absorbite de emulsia de grăsime, sinteza de glucoză, colesterol și trigliceride, cât și controlul metabolismului proteinelor. În ficat mai sunt depozitate glucoza, vitamina B12, fierul și cuprul.

Pancreas

Glandă care ia forma unui con alungit și este parte din sistemul digestiv. Este implicat în secreția endocrină (un proces care implică secreția produselor, hormonilor, direct în circulația sângelui), cât și secreția exocrină (un proces în care produsele sunt plasate într-o cavitate naturală din corp sau eliberate în exterior). Poziționat aproape orizontal, pancreasul este localizat în partea superioară a abdomenului și transversal în spatele stomacului, la nivelul primelor două vertebre lombare.

Secreția exocrină, esențială pentru procesul digestiv al mâncării consumate, este efectuată de structuri mici cunoscute ca acini glandulari, care sunt secretați în intestin și se scurg prin canalul Wirsung. Produsul final din secreția exocrină este sucul pancreatic, care este un lichid format dintr-un set de enzime (lipază, amilază, etc.) esențiale pentru digestie.

Intestinul subțire

Sau cea mai lungă parte din sistemul digestiv, aproximativ 7 metri lungime. Este un tub muscular care este împărțit în trei porțiuni: duoden, jejun și ileu. Intestinul subțire cade în intestinul gros prin valva ileocecală. Membrana mucoasă care acoperă pereții interiori este acoperită de vilozitatea intestinală (responsabilă pentru absorbția substanțelor nutritive introduse prin mâncare) și pliurile circulare, ale căror prezență servește la extinderea suprafeței intestinului subțire pentru a efectua mai bine sarcinile cu privire la digestie și absorbția substanțelor nutritive.

Intestinul gros

Spus și colon sau intestinul mare este partea finală a intestinelor și, în general, a tractului intestinal. Are 1.5 m lungime și se extinde de la valva ileocecală/ valva Bauhin către anus. Funcția intestinului gros este de a termina procesul digestiv prin absorbție, fermentație și evacuarea alimentelor ingerate.

Ce funcție are sistemul digestiv?

Funcția principală a sistemului digestiv este conectarea preluării, procesării și absorbției alimentelor, cât și eliminarea alimentelor nedigerate (reziduuri).

Ți-a plăcut articolul? Dă-i share 😄

Articolul anterior PODCAST. Învață să înveți, Rezidențiat cu Ionuț Golea
Articolul urmator Sistemul circulator
Back
x
Acest website utilizează cookie-uri pentru a creea o experiență cât mai plăcută. Învață mai multe Acceptă